In fata FMI, pe Splai. Eu(b1), Antena, Digi, parca si realitatea. Stateam de vorba cu operatorul meu aproape de caemra si microfonul celor de la Antena 3. Se apropie o pensionara(genul de murea in tinerete dupa Iliescu si acum spera Voiculescu sa-l voteze). Ma atinge pe mana sa-mi atraga atentia.
-Da va rog?
Zambitoare toata, radianta chiar, pensionara incepe sa-mi turuie.
-Sa le transmiteti colegilor dumneavoastra de la Antena 3 multa sanatate, bucurie, impliniri(fara numar, fara numar) si sa continuie sa zica adevarul...
Nefiind chiar in plin chef de dedicatii, i-am taiat-o destul de scurt.
-Mergeti la domnisoara cu geaca de piele maro. Ea e de la antena. Eu sunt de la B1.
De unde era baba zambitoare toata, ba chiar m-ar fi ciupit gingas de obrajori...S-a schimbat toata la fata! S-a inasprit, s-a acrit, s-a....intelegeti voi.
Ca sa nu apuce s-o deranjeze pe biata mama cu blesteme si injuraturi, mi-am facut de buna voie mea culpa.
-Stiu doamna, suntem niste nenorociti, jegosi, mincinosi, basisti...ce sa mai, niste pramatii!
M-ar fi aprobat ea, dar nu se cade. Scoala invatata la Gheorghe Gheorghiu Dej nu-i permitea...
-Ei maica, nu voi...voi reporterii...da il aveti acolo pe Turcescu...ala numa kkt mananca!!
-Da doamna, stiu! El si Gadea!
-Aaaaaaa! Nu!! Gadea nu! El zice adevarul!
-Serios? Pe bune doamna? Zic totusi sa mergeti la colega s-o felicitati ca-i pacat sa ne amaram reciproc....
vineri, 9 noiembrie 2012
duminică, 12 august 2012
Privirea Sfantului
Intr-o grota, departe in munti, traia un pustnic. Batran ca vremea, si credincios mai ceva decat serafimii. Traia intr-o grota in mijlocul muntilor, pazit de ursi, de lupi de natura salbatica. De zeci de ani nu-l mai stia nimeni. Doar Dumnezeu. Se ruga pustnicul zi si noapte. Tipicul lui nu-l stia nimeni. Doar Dumnezeu. Se ruga, se ruga mult. Din ce era mai aproape de Dumnezeu, din aia se ruga mai mult si tot mai pacatos se vedea...Plangea. De atatia ani plansese rauri si mari. Si tot nu se oprea. Frumusetea lui crestina depasea pana si miracolul icoanelor din manastiri. Nu-l stia nimeni si era multumit. Se lepadase de cele lumesti si doar salbaticiunile muntilor, tocmite de Dumnezeu sa-l pazeasca il mai vedeau. Iesea rar. Doar cand foamea trupului o depasea pe cea a sufletului. Rareori se intampla asta. Atunci iesea in padure si cauta fructele codrului. Lua cateva, multumea Domnului pentru masa lui imbelsugata si urca la loc in pestera. Nu-si permitea ragaz prea lung din rugaciuni. Drept haine avea numai o rasa veche calugareasca. Neagra. De veche ce era abia se mai tinea aninata de trupul batranului pustnic, dar nici sa-i pese lui. De vazut, doar Dumnezeu din Ceruri il vedea. Iar in fata Lui, nu-i trebuiau haine curate, gatite. Doar suflet curat, gatit de Rai.
Se ruga mult. Mult se ruga pustnicul. Pentru iertarea pacatelor, pentru iertarea greselilor, pentru neamului lui. De multe ori se intrista Dumnezeu pe biet popor român. Ca multe stricaciuni facea. Si-atunci parca i-ar fi dat o palma parinteasca dupa ceafa. Dar nu putea. Razbatea pana la el ruga pustnicului cel batran. Ruga pentru popor. Din temnita trupului de carne iesise batranul de mult. Urca prin rugaciuni la Ceruri, dar nu staruia mult acolo. Ii era rusine de sfinti, de Dumnezeu. Cobora sfios pe scarire Raiului pana ajungea iar in trup.
Mai draga ca rugaciunea nu-i era nimic. Poate doar pictura la care se chinuia de 70 de ani, de cand se nevoia singur in pustiu. In grota lui, din timp in timp, dupa zile si nopti intregi de rugaciunea, cadea in somn.Ca dormea o clipa, o luna, o ora, un an ori un secol nu stia. Mort cadea si era mai treaz ca toti. Visa in momentele acelea chipuri de sfinti. Sfintii neamului lui. Se trezea si-i picta. Stransese sute de chipuri minunate pe peretii pesterei sale. Ce camera mai frumoasasa vrei, ce lume mai curata, ce Rai sa ceri cand de jur imprejur stau sfintii neamului tau? Crestea inima de bucurie in batranul pustnic de fiecare data cand reusea sa mai termine chipul unui sfant. Erau sfinti nestiuti, nedescoperiti, nepomeniti. De la sfintii martiri ai zorilor crestinismului, la cei cazuti in Ardeal, Muntenia, Moldova, Dobrogea, Banat ori aievea plecati cu crucea-n frunte. Pe toti ii visa si-i picta batranul pustnic.
Era batran, batran ca timpul. Si barba-i era alba, si parul lung tot alb si de sub stuf sprancene albe tasnea albastrul cerului din ochi. Cu gura dreapta, barba lunga si trupul drept ca de stejar. Se ruga, se ruga neincetat. Pe nesimtite cazu iar in somn. Visa un sfant roman de frunte. Se inchina lui, se ruga lui. Se trezi iesind din pestera si mergand prin padure sa caute ierburi parfumate, sa faca culori, sa-l picteze pe sfantul cel mare de-l visase. Mergea si se ruga. Aproape ca plutea in calea lui si nici o buruiana nu-l supara. Doar ca nu gasea nimic din ce-i trebuia. Se necajea batranul. A cautat zi de vara panan seara si abia, abia gasi cateva radacini, cat sa picteze chipul sfantului. Parea ca cineva ii ascunsese radacinile lui colorate, pe care pana atunci le gasea atat de usor. Se intorcea spre pestera lui cea plina de sfinti. Se ruga Domnului sa-i dea putere sa picteze dupa bunul placul Lui. Aproape de intrarea in pestera incepu sa auda voci. Erau glasuri de romani. Dar ceva special razbatea din vocile acelea. Se sperie. Cine sa ajunga acolo la el? Cine sa treaca de ursi, de lupi, de munte si padure? Sa fie diavoli? Sa fie oameni? Se inchina si intra hotarat spunandu-si rugaciunea. Erau trei barbati. Imbracati frumos, cu camasi de in albe, cu panataloni de in alb. Cu barbi albe, cu ochi mari, vii. Vorbeau intre ei si....pictau. I se pareau cunoscuti...Se ruga si mai tare sa scape de naluciri. Dar nu se intampla nimic. Se apropie de ei. Dadu sa-i intrebe ce doresc de la el. N-apuca. Se uita la pictura oamenilor si se cutremura. El era cel pictat la un loc cu sfintii. Oamenii s-au oprit. S-au intors catre el si i-au grait. Destul te-ai rugat, destul te-ai nevoit. Hai sfinte sus la Domnul acolo unde ti-e locul!
Se ruga mult. Mult se ruga pustnicul. Pentru iertarea pacatelor, pentru iertarea greselilor, pentru neamului lui. De multe ori se intrista Dumnezeu pe biet popor român. Ca multe stricaciuni facea. Si-atunci parca i-ar fi dat o palma parinteasca dupa ceafa. Dar nu putea. Razbatea pana la el ruga pustnicului cel batran. Ruga pentru popor. Din temnita trupului de carne iesise batranul de mult. Urca prin rugaciuni la Ceruri, dar nu staruia mult acolo. Ii era rusine de sfinti, de Dumnezeu. Cobora sfios pe scarire Raiului pana ajungea iar in trup.
Mai draga ca rugaciunea nu-i era nimic. Poate doar pictura la care se chinuia de 70 de ani, de cand se nevoia singur in pustiu. In grota lui, din timp in timp, dupa zile si nopti intregi de rugaciunea, cadea in somn.Ca dormea o clipa, o luna, o ora, un an ori un secol nu stia. Mort cadea si era mai treaz ca toti. Visa in momentele acelea chipuri de sfinti. Sfintii neamului lui. Se trezea si-i picta. Stransese sute de chipuri minunate pe peretii pesterei sale. Ce camera mai frumoasasa vrei, ce lume mai curata, ce Rai sa ceri cand de jur imprejur stau sfintii neamului tau? Crestea inima de bucurie in batranul pustnic de fiecare data cand reusea sa mai termine chipul unui sfant. Erau sfinti nestiuti, nedescoperiti, nepomeniti. De la sfintii martiri ai zorilor crestinismului, la cei cazuti in Ardeal, Muntenia, Moldova, Dobrogea, Banat ori aievea plecati cu crucea-n frunte. Pe toti ii visa si-i picta batranul pustnic.
Era batran, batran ca timpul. Si barba-i era alba, si parul lung tot alb si de sub stuf sprancene albe tasnea albastrul cerului din ochi. Cu gura dreapta, barba lunga si trupul drept ca de stejar. Se ruga, se ruga neincetat. Pe nesimtite cazu iar in somn. Visa un sfant roman de frunte. Se inchina lui, se ruga lui. Se trezi iesind din pestera si mergand prin padure sa caute ierburi parfumate, sa faca culori, sa-l picteze pe sfantul cel mare de-l visase. Mergea si se ruga. Aproape ca plutea in calea lui si nici o buruiana nu-l supara. Doar ca nu gasea nimic din ce-i trebuia. Se necajea batranul. A cautat zi de vara panan seara si abia, abia gasi cateva radacini, cat sa picteze chipul sfantului. Parea ca cineva ii ascunsese radacinile lui colorate, pe care pana atunci le gasea atat de usor. Se intorcea spre pestera lui cea plina de sfinti. Se ruga Domnului sa-i dea putere sa picteze dupa bunul placul Lui. Aproape de intrarea in pestera incepu sa auda voci. Erau glasuri de romani. Dar ceva special razbatea din vocile acelea. Se sperie. Cine sa ajunga acolo la el? Cine sa treaca de ursi, de lupi, de munte si padure? Sa fie diavoli? Sa fie oameni? Se inchina si intra hotarat spunandu-si rugaciunea. Erau trei barbati. Imbracati frumos, cu camasi de in albe, cu panataloni de in alb. Cu barbi albe, cu ochi mari, vii. Vorbeau intre ei si....pictau. I se pareau cunoscuti...Se ruga si mai tare sa scape de naluciri. Dar nu se intampla nimic. Se apropie de ei. Dadu sa-i intrebe ce doresc de la el. N-apuca. Se uita la pictura oamenilor si se cutremura. El era cel pictat la un loc cu sfintii. Oamenii s-au oprit. S-au intors catre el si i-au grait. Destul te-ai rugat, destul te-ai nevoit. Hai sfinte sus la Domnul acolo unde ti-e locul!
sâmbătă, 28 iulie 2012
O poveste de iubire
Si....te iubesc. Cu buzele, cu ochii, cu mintea, cu gandul cu sufletul. Si...te iubesc, cu fiinta, cu inima, cu viata. Da. Cu viata. Mi-as pune sufletul zalog pentru iubire si inima as vinde-o pe-un sarut...O poveste de iubire. Cum vedeam de mult in astre...Si mai e ceva...citisem in carti si-n oameni ca ai fluturi in stomac cand te indragostesti, la inceput...inseamna ca sunt bolnav, ma indragostesc zi de zi? Dar stii de cine? Doar de tine!
Si...te iubesc...imi esti noapte si zi, soare si luna. Nu te-a smuls nimeni din stele. Ti-au smuls tie zambete si-au facut stelele. In cate feluri ti-as spune ca te iubesc...in cate si mai cate...Ma incarc cu tine zi de zi, cu parfumul tau, cu tine. Si stii ceva? Te iubesc!!!
Si...te iubesc...imi esti noapte si zi, soare si luna. Nu te-a smuls nimeni din stele. Ti-au smuls tie zambete si-au facut stelele. In cate feluri ti-as spune ca te iubesc...in cate si mai cate...Ma incarc cu tine zi de zi, cu parfumul tau, cu tine. Si stii ceva? Te iubesc!!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)