Scapase de fiecare data de procese, de perchezitii, de orice brat al legii care se intinsese nevolnic catre el. Era puternic si chiar si cand pentru un scurt moment, prea scurt pentru a fi tinut minte, parea ca este cazut, lovit de dusmani, se ridicase mai puternic. Oamenii il stiau de frica, il stiau de semizeu. Un semizeu cu privire mereu sticloasa, mereu indreptata inainte, putin in sus. Nu zambea decat atunci cand in conturile secrete ii mai intrau cateva milioane de euro. Era acel gen de om despre care romanii spun ca intoarce banii cu lopata. Mai precis, i se rupsese si coada lopetii la cati bani invartise. Statea intr-o casa uriasa, un adevarat hangar utilat cu opere de arta. Nu era decorat, era utilat cu scumpeturi, cu lucraturi fine. Brocarturile si cristalele casei ar fi facut invidios orice monarh. Iar El, care nu fusese decat prim ministrul unei tari de mana a 2-a din europa era mai presus decat orice monarh. Chiar si mafiotii il stiau de frica si cotizau la el pentru liniste. Cine refuza, disparea intr-un fel sau altul. Cat era Semizeul de puternic, in spatele lui statea o femeie chiar mai puternica. O femeie fara umbra. Marea Doamna era mai avida de bani chiar decat sotul ei. Iubea tot ce era scump si niciodata nu se satura de strans averi. Colosal era un biet diminutiv cand venea vorba de averea familiei. Putere,putere, putere! Vanatoarea, bauturile fine si banii erau cele trei mari pasiuni ale Semizeului. Nimic nu parea sa-i poata tulbura tihna tihnei lui. Doar ca, intr-o zi, oamenii au renuntat sa se inchine la statuile lui din temple si sa-i mai aduca ofrande...Abia dupa cativa ani semizeul si-a dat seama de acest lucru. Atatea ofrande primise incat de pe altare a mancat ani si ani fara sa se imputineze bucatele.
Intr-o zi s-a trezit aruncat din Olimpul politicii. Incepea sa fie tratat ca un simplu om. De neconceput! Averea trebuia tinuta ascunsa acum, ofrandele incetasera iar Puterea! Puterea, drogul lui suprem incepea sa i se scurga printre degete. Marea Doamna dar si cei doi printi i-au umplut capul cu minuni mincinoase. Din semizeu l-au facut ZEU! Numai ca, picioarele statuilor de lut din templele politicii incepeau sa se inmoaie. Se pravaleau in noroiul gloatelor. Oamenii au avut curaj intr-o zi si prin trimisii lor, prin autoritatea pamanteasca, cea la care de zeci de ani Domnul era indiferent au indraznit sa-i ceara sa mearga intr-o celula, nu intr-un templu inchinat lui si cu ofrande vanatoresti grase. Nu i se mai oferea capete de caprioare si nici mistreti impuscati. Iar ouale lui de aur de la Palatul Imperial de la Cornu s-au dovedit biete oua clocite.
Cand legiuitorii au venit la el, sa-l ia din domeniul zeului in cel al dreptatii umane, semizeul s-a retras in biblioteca lui unde petrarca, herodot sau platon erau simpli palmasi.
Lumea se invartea in jurul lui si pe pupilele dilatate de spaima se iveau masti monstruase de procurori, politisti, judecatori. Simpli abramburi de care nu credea vreodata sa-i pese! Dintr-o data, in venele lui in loc de coniac vsop curgea un sange rosu turbat. Incerca sa inteleaga cum de-a decazut! Nu pricepea! Pana cu o clipa-n urma Marea Doamna si Printii ii sustineau in fata ochilor ca de el nici macar Zeus nu se poate atinge! Nimeni, niciodata!
Puterea se dezbracase de el si pleca fara sa se uite in urma. A incercat sa se agate de ea, dar n-a prins in maini decat praf! L-a luat ameteala si-n fata ochilor nu mai vedea decat zabrele!
Cu ultimele puteri si-a turnat un pahar din vinul lui preferat. O sticla din lichidul rubiniu era mai mare decat o pensie medie de zeu din Olimp...Dar el nu tinea cont niciodata.
Se uita cum si sticla de vin s-a golit si curg doar picaturi. Ultimele picaturi de vin, de putere, de viata de huzur, de zeu!
A prins a duce la gura paharul iar apoi i-a incoltit un gand in minte. Ori zeu, ori nimic!
A ales nimicul.
Un revolver din aur alb, mai fin decat spuma norilor i-a atintit tampla. Semizeul cazut din bratele dulci ale sortii a ratat pana si moartea. Acum, ramanea sa dea ochii cu oamenii...Ce zi nenorocita!
Poveste pamflet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu