Masti 1

Se uita in dulap de minute in sir. Era nehotarata ce sa poarte in ziua aceea. Ce-i drept , nici natura nu o ajuta. Pe alocuri pe cer erau nori, sori, lune, stele. Era o vreme ciudata de inceput sau sfarsit de lume. Putea fi cu usurinta ori una, ori alta. Iar lucrul acesta no ajuta deloc pe Ioana sa se hotarasca. In lumea aceea in care traia, trebuia sa fie atenta ce poarta. Nu putea sa poarte o masca nepotrivita. I-ar fi strivit reputatia, numele bun pe care-l avea, de mare mestera in alesul mastilor de zi cu zi. In lumea ei oamenii nu mai ieseau pe strada fara masti. Renuntasera de mult cand realizase-ra ca oricum nu se mai pot privi in ochi. Fatarnicia cucerise de mult lumea fara nici o armata, fara nici macar un foc tras, fie si in aer. Pur si simplu schimbase lumea. Si daca inainte mastile se purtau poate doar pe la Carnavale di Venezia, acum toata lumea purta masti. Macar de-ar fi fost dintr-acelea frumos colorate, cu dantelarii fine, cu parfumuri suave si ganduri ascunse...Dar nu. Era masti din latex. Se mulau pe fetele oamenilor si-i schimbau pe de-antregul. Azi o fecioara putea lua masca celei mai mari curve si se comporta ca atare...Iar a doua zi lua iar masca virginitatii. Nu se mai recunosteau oamenii intre ei si de multe ori aveai impresia ca nici macar omul cu care-ti imparteai patul, sau copiii ori parintii nu sunt ceea ce tu crezi. Ciudata lume, ciudati oameni...Doar masti! Masti nenorocite! Doar masti!