Fetita alerga pe cararile vietii si nu se uita deloc inapoi. Nu si-a dat seama ca in fuga ei copilareasca isi scapase din mana papusa. Mica, nu mai mare de o palma si jumatate, Maria, caci asa o chema pe papusa din poveste cazu pe aleea din asfalt si se lovi la cap. O durere puternica o trazni parca in capsorul ei mic si rotund, precum luna cand bate cerul la pas, in plimbari nocturne. Nu curse sange, era doar o papusa. Dar de durut, o durea. Era o papusa insufletita. Nu putea nici vorbi, nici tipa. Putea doar sa planga si, nu stiu de ce, putea sa munceasca. De multe ori cand fetita pleca la scoala, Maria, cat era ea de mica, lua o carpa parca mai mare decat tot trreupul ei firav si stergea praful prin camera, pe birou, pe unde reusea. O farama de papusa muncea cat zece oameni la un loc. Din dragoste pentru fetita ei, pentru Alina. Ce-i drept, si Alina o iubea si-i spunea toate secretele, tot ce simtea ea, papusa stia. Ii spusese chiar si cand se indragostise in in ultimul an de gradinita, de Razvanel. Un coleg de-o varsta cu ea. Ce dragoste o fi fost aceea la 5 ani...nu pot sa-mi dau seama...Se si materializase...Intr-o zi, piticotii aia de copii s-au luat de mana! Auzi indrazneala! Alina ii marturisise papusii ca s-au pupat si pe obraz! Dar cine sa-i creada! Parca prea era de tot! Alina era brunetica, cu parul cret si lung. Parca mia papusa, decat papusa ei Maria. Asta mica, papusa, era rotunda la chip, dupa cum v-am mai spus, si un pic cam trupesa pentru o papusa. Dar pentru Alina nu conta. O iubea. Din pacate, cand a scapat-o din brate si papusa a cazut cu capul de pamant, Maria s-a trezit fara vedere.Mititica, aproape ca nu mai vedea deloc si parca din ce in ce privirea in se intunericea si in fata ochisorilor ei sticlosi parca se forma o negura tot mai groasa si mai rea!
Imediat dupa cazatura, cand a vazut ca incepe sa nu mai vada, Maria s-a speriat, dar s-a gandit ca poate e normal dupa asa o pocnitura in moalele capului sa aiba niste mici probleme! Bine ca era o papusa de plastic, si nu de portelan! Va dati seama ce-ar fi patit mititica? Nici nu vreau sa ma gandesc!!!
In prima zi nu se ingrjora prea tare Maria. Ei! Lasa! O sa-mi treaca, se gandea ea! Numai ca, din ce in ce, lumina din ochii ei se stingea. Si parca nici Alina nu se mai juca cu ea la fel de mult! E adevarat ca in primul an de scoala e greu, inveti multe, bastonase, betisoare...dar parca nici sa uiti de vechea ta prietena, de papusa care ti-a suportat toate nebuniile nu se face s-o uiti! Maria nu putea vorbi, asa incat nu putu sa-i spuna Alinei nimic. Dar suferea. Vedea ca-si pierde vederea si plangea in sinea ei ca nu o sa-si mai vada copilul. Caci asa o considera pe Alina, copilul ei., Chiar daca, era atat de mica! Plangea, suferea, se rzvratea in sinea ei si urla in ea atat de tare de-o dureau urechile! Dar Alina nu putea auzi. Ea isi vedea de viata ei. Maria statea acum intr-un colt al masutei din camera nebagata in seama. Suferea ingrozitor. Ce destin! CE soarta vitrega! Se gandea Maria! Lumina ochilor mei se duce! O sa te pierd Alina! Fetita nu banuia nimic. Nimic, nimicuta!
Pana cand intr-o zi, cand Maria mai mult nu vedea, Alinei ii veni chef sa se joace iar cu papusa.
O lua in brate si vazu ca Mariei ii disparuse culoarea din ochi. Erau aproape alburii. Si nici gura nu mai era ca inainte. Era ca la un om adanc mahnit. Nu mai zambea. Din contra, era o gura trista, uscata si parca intoarsa de durere. Fetita n-a inteles ce se intampla, si parca nici in brate nu mai vroia s-o ia, ca parca prea se uratise peste noapte! Mariei in schimb ii curgeau suvoie de lacrimi din suflet. Simtea si auziea ce gandea fetita! Oare cum sa-i spuna ca nu e ea de vina, ca-i trebuie si ei un lea, cat e ea de papusa pentru suferinta ei???
Fetita o lasa din maini. Ii pierise cheful de joaca. Ceva totusi o facea sa se uite la papusa ei, la confidenta ei de pana atunci. Se uita si nu-i venea sa creada, cum o papusa de plastic, pana mai ieri frumoasa, se uratise asa de tare. Parca imbatranise!! Dar nu era posibil se gandea Alina, era doar o papusa! Da, era doar o papusa, dar o papusa care suferea!
Maria, de-atatea lacrimi ce-i cursesera din suflet nu mai vedea acum nimic! Dar chiar nimic! O durea prea tare inima din pricina indiferentei fetitei. Se gandea ca daca Alina ar lua-o in brate, poate ca s-ar face bine...Dar cine s-o ia? Alina nu se mai uita acum la ea...
Trecura zile, trecura nopti fara ca Alina s-o mai bage in seama. Nu se mai uitase nici ca rochita Mariei se umpluse de praf, ori ca biata papusa era parca si mai schimonosita. Iar Maria, de durere, nu mai era in stare sa faca nimic! Se gandea daca cumva ar putea muri! Dar cum?Avea doar suflet nu si inima! Iar de vazut, vedea doar intuneric.
In intunericul ei mai motaia cateodata. Asa picotea si intr-o zi cand Alina intra val vartej in camera si-o striga pe nume! Maria! Maria unde esti? Maria era in coltisorul ei de masuta. Aproape ca nu se mai vedea de caiete si manuale! Doar parul i se mai ivea de dupa caietul de matematica. Alina o smulse de acolo, o scutura de praf si-o lua in brate! Maria! Hai sa ne jucam! Maria s-ar fi jucat, dar cum? Nu vedea! Nici alinei nu-i placea alburiul ochilor Mariei.
Lasa Maria, iti fac eu ochi noi! Lua un pix si incerca sa-i coloreze ochii... Nu mergea, iar pe Maria o dureau ochii de la cat apasa Alina...Uff! Nu merge, zise Alina! Sa incerc cu o carioca! Nici asa nu mergea
! Maria! Ce sa-ti fac? Nici Maria nu mai stia ce sa zica... Stiu! Zise Alina! Si dintr-o data, o saruta pe ambii ochisori! Apasat! Ca intr-o poveste, Mariei i-a revenit vederea! Si ochisorii ei mici s-au colorat iar! Si gura era iar zambitoare si rosie! Obrajii rumeni! Doamne! Parca era alta papusa! Nu era alta papusa, era Maria! Era vindecata! Dragostea o vindecase! Pana la urma, dragostea vindecata tot!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu